Teatrul Maria Filotti, Braila
Pentru ca urmeaza sa spun lucruri nu prea placute, voi
incepe prin a-mi manifesta admiratia pentru tot ce tine de prezentare (decor,
lumini, sunet,prezenta scenica, costume <sau mai bine spus lipsa
costumelor>, coregrafie). Din punct de vedere tehnic totul a fost impecabil ».
Marea mea problema este
„mesajul”, povestea acestei piese; trebuie sa recunosc ca mi-a dat sah-mat la
inteligenta. Am mai vazut piese de teatru contemporane ( Oameni ai nimanui) ,
sunt oarecum familiarizata cu acest tip nou de a pune in scena realitatea si a
o transmite „descoperita” spectatorilor.
Usor musical.
Coregrafie buna. Aceeasi miscare browniana a personajelor. Acelasi „haos”
dirijat. Aceleasi tipete , tipete care ne apartin fie ca vrem sa recunoastem
sau nu. Vocea prezentatorului , a dirijorului. Insa, daca in „Oameni ai nimanui” mesajul era clar: opriti emigrarile,
opriti-i de la a-si distruge vietile! In „Omul-Perna” povestea este de-a dreptul
problematica: ti se da un punct de plecare, un motto (cantecul de la inceput
„Intr-un orasel, traia un baietel, atarnau, atarnau hainele pe el…), apoi o
completare, o contemplare, se neaga continuarea, se fac supozitii ( tipic unei
anchete de politie pana la urma) , se reia inceputul , se recofirma completarea
si actiunea merge mai departe intr-un zigzag cu „mers de rac” , se face un pas
inainte si doi inapoi.
Piesa aceasta e
supraincarcata cu motive, teme si subintelesuri, dandu-ti de multe ori iluzia
ca stii despre ce e vorba. Spre fericirea mea , inca am reusit sa
anticipez anumite fapte ca uciderea
copiilor de catre fratele bolnav sau caracterul influientator al povestilor.
Daca tot sunt la tema ansamblu voi aduga ca regizorul a facut un joc de apropiere
–departare usor obositor si sugestiv. Interferenta fragmentelor din stirile de
la ora 5 cu actiunea propriu-zisa si patrunderea in lumea povestilor lugubre ca
si coborarea in trecut, revenirea la prezent si reintoarcerea la poveste dau un
dinamism aparte piesei nelasand spectatorul sa se plictiseasca. Regizorul
acesta merita apreciat pentru cunoasterea atat de amanuntita a realitatii
contemporane. El stie ca suntem grabiti, stie ca ne grabim chiar daca avem
timp, stie ca acelasi lucru repetat ne plictiseste, asa ca imbina scenele
intr-un mod jucaus ,iar pentru cei care chiar nu rezista 2h exista baletul din
custi, ale carui miscari sunt in rezonanta cu tot ce se intampla pe scena. Ca
veni vorba de balet, ma gandesc ca ei au avut cel mai greu rol , deoarece n-au
parasit scena o secunda they were always there, ei au fost foarte vigilenti si
coordonati, amintind de corul grecesc
din teatrul din antichitate , rolul lor e mult mai amplu ei sunt ca undele unei
cutii de rezonanta , ei amplifica si dau universalitate actiunii de pe scena .
E un decor viu ce uimeste prin modernitate. Aspectul de ceata ce se misca
simultan incearca poate o critica asupra anularii personalitatii, asupra
copierii, asupra imitarii celor cativa care chipurile sunt „cool” , ei sunt
puternici doar prin cei care-i admira.
Motive:
- Crimele prezentate la stiri. Se face spectacol
din lumea „faradelegilor”. Iar prin actiune se sugereaza ca oamenii uneori
fac lucruri groaznice doar pentru ca au vazut pe altii facandu-le la tv.
- Inselaciunea. Lipsa de incredere. In piesa
aceasta nimic nu e ceea ce pare. „Sarmanul Dionis” al lui Eminescu e mic
copil in ceea ce priveste greutatea urmaririi . Daca la Eminescu pendulai
intre vis si realitate, aici se intrepatrunde povestea cu realitatea; nu
mai stii care e povestea si care e realitatea, mai mult decat atat nu-ti
poti da seama daca povestea e inspirata din realitate sau realitatea din
poveste.
Chiar
si personajele se dovedesc ceea ce nu pareau a fi.
Ex:
scriitorul blajin= criminal
Politistii idioti de la inceput, spre sfarsit par oameni seriosi,
sensibili, cu garda jos, care renuntand la ipocrizie sunt mai putin „idioti”
.
3. Caracteristica
principala comuna a personajelor este faptul ca sunt marcate de adanci sechele ale unei copilarii
nefericite. Sunt niste oameni tristi, distrusi, care nu pot trece mai departe,
se agata de himere, de imagini false. Ei sunt iremediabil victimele propriilor
drame; ipocrizia absurda cedeaza in fata jocurilor psihologice pe care si le
aplica reciproc si ramane „distrusul” macinat de refuzul de a nu-l fi ascultat
la timp pe „Omul-Perna”. Omul –perna este sinonim cu demonul sinuciderii, a
scaparii, a evadarii dintr-o realitate groaznica si insuportabila. Pana la urma
toti suntem rezultatul a ceea ce ni s-a intamplat in copilarie si nu numai.
- Psihopatul. Mai mult sau mai putin atat
fratele scriitorului cat si scriitorul impreuna cu detectivul si politaiul
sunt in anumite privinte psihopati. Au obsesii, drame, sufera de boli
incurabile ale mintii si inimii.
- Relatia dintre frati. E una atipica, usor
bolnavicioasa. O dragoste ciudata , daca se poate numi asa, bazata totusi
pe iluzia protectoratului.
- Comunismul (Totalitarismul cu tot ce inseamna
el) se dovedeste in final a fi nu trecut , ci contemporan. Un totalitarism
imbracat in haine democratice. E ceea ce suntem, ceea ce am fost sau ceea
ce vom fi…
Incercari de concluzii:
De vreme ce oamenii fac ceea ce citesc, se
sugereaza in final prin faprul ca povestirile lugubre vor fi scoase peste 50
ani, ca ele reprezinta un fel de cutie a Pandorei ce a fost deschisa de curand
si ca tot ce se prezinta la stiri s-a
intamplat din cauza povestirilor .
Pe de alta parte e refuzul oamenilor de
accepta raul cu care au avut de a face si neputinta de a ierta. Singura cu
zambet pe buze e presupusa fetita Iisus (surdomuta), cea care iarta.
Se face referire la haosul epocii de
tranzitie prin care trecem: absurdul si tragi-comicul se imbina. E o strigare
catre trezire: „Braila, trezeste-te!” spunea prezentatoarea
Tema Omului-Perna imi da de gandit. Acesta e cand bun , cand rau. Oricum ar fi, nu
e corect nici ca un copil sa se sinucida, dar nici sa fie distrus. Ceea ce e
corect nu se intampla: pedepsirea adevaratilor criminali. Omul-Perna este o
justificare pentru un non-sens , moartea copiilor, el e singurul ce ofera
speranta, o umbra de lumina in negrul lumii create.
No comments:
Post a Comment