Am văzut în ochii tăilumină
Și am început să plâng
de fericire
Mi-am înghițit suferința
Într-un nod adânc
Ce s-a spart în toată ființa
Am lepădat negrul de pe tălpi
pământul negru și cleios
Oare câtă suferință poartă?
noroiul umed și rece
nu e viu sau mort,
ci este singurul care moare
si renaște în fiecare zi
No comments:
Post a Comment