Lipoveanca (Partea I)

Cred că era de vârsta verişorului meu , Rareş , adică în jur de 3-4 anişori când a avut loc straşnica întâmplare. Dar să începem cu începutul. Era seară, ne pregăteam de culcare . Eu eram încă sub frenezia melodiei „Nebun de alb” a lui Emerik Imre, pe versurile regretatului Păunescu :

“Şi te iubesc cu milă şi cu groază

  Tot ce e al tău mi se cuvine mie,

  Ca un nebun de alb ce capturează

  Regina neagră pentru veşnicie.”

Apare mama, înveşmântată în aburi şi în prosoape colorate. După o binemeritată baie părea de-a dreptul transfigurată: era mai blondă ca niciodată, ochii de obicei de un verde spălăcit, erau acum limpezi, părul de o lungime rapunzelică abia stătea stăpânit într-un turban ce părea că va ceda în orice moment. Era roşiatică ca o copilandră în prezenţa unui tânăr  chipeş. Nu m-am putut abţine: „Mămica mea cu chip slavon şi nume de regină” . Pe moment, m-a crezut poetă , dar i-am explicat că e doar un vers din poezia mult îndrăgită. Apoi a început să analizeze cât adevăr am putut spune în câteva cuvinte. Am pornit fără să vreau o avalanşă. Abia acum realizam că avea figură de rusoaică. Chipul slavon se caracterizează de obicei prin tenul blond şi ochi verzi-albăstrui adânciţi, aparent inexpresivi. Brusc mintea mea a creat o legătură cu faptul că ascultam amuzată cuvintele în rusă spuse de mama cu accentul lor ciudat când eram mai mică. Nume de regină, cât adevăr, Elena – împărăteasă şi mama lui Constantin cel Mare, doamna lui Al. I. Cuza şi lista continuă…

Astfel s-a declanşat povestea: nea Tudor Poştaşul mereu i-a spus mamei Lipoveanca. Motivul? o serbare de sfârşit de an la Căminul Cultural din Chiscani, satul unde a copilărit mama. Fiind singurul mod de distracţie la acea vreme, bunica şi-a înşfăcat fetiţa ce arăta ca o mică prinţesă cu rochiţă albă scurtă cu steluţe roşii pe margine şi bolero alb. Bunica i-o făcuse, adică mama mamei mele, sună atât de comic şi bizar. Oricum având meseria în mână, îi era mai mare dragul să-i confecţioneze tot felul de hăinuţe de se mira tot satul , iar inima tinerei mămici se încărca de fiecare dată de o puternică mândrie.