Ritualic, ca o vrăjitoare, împarte, se împarte haiduceste spre îmbucurarea lor.
Ametită, hipnotizată.... o urmez.
Mă consideră străină, dar cunoaste unghiuri adevărate ale fiintei mele la care cei de zi cu zi nu au acces, si nu pentru că le-as ascunde...Cum ar putea un cerc să îsi ascundă unghiurile?
Închid ochii, o tin strâns de mână si facem prima vrajă împreună: Mos Crăciun va face să ningă cu rochii de printese! Ea va sclipici, eu... eu voi fi colorată, cu suflet colorat, voi fi Zâna Culorilor - G. Floare Albă- iar ea I. ruptă din Curcubeu se vărsa în sclipici pentru o lume întreagă.
Mă tine strâns de mână pe Bulevardul Regilor si pot simti sângele albastru ce bate în două palme ca timpane de vis într-un tinut de vis al nobililor lui don Quijote.
Mă trezesc într-un cristal, ea, prezentă încă, se răsuceste printre citate ale florilor fumate.
Îmi administrează a doua doză cu Tagore, Heine, -romanticul întârziat- Eliade. Se transformă în aripi de înger cu formă de avion si plutesc, plutesc până la Casa Stafiilor unde sălăsluiesc făuritorii de vise.
Citind aceste randuri, precum si alte postari, nu pot decat sa ma gandesc ca e o incercare simpatica pentru un copil de clasa a 6-a care, neavand prea multa experienta literara si nu numai, se leaga de cateva concepte cliseice si forteaza figuri de stil. Nimic de condamnat pana aici. Problema apare in momentul in care realizez ca la varsta la care te afli nu prea se mai permit astfel de stangacii, mai ales ca alegi sa le publici pe internet. Inteleg ca a avea un talent este un lucru pe care multi si-l doresc, dar cand nu e ce trebuie, nu e. Eminescu a debutat la doar 16 ani deoarece avea spirit de geniu si un imens potential, dar sunt si suficiente nume mari care au publicat pentru prima oara la maturitate. Din respect pentru ei, ar fi adecvat sa iti pastrezi incercarile in intimitatea ciornelor si sa le 'arunci' catre public doar daca anii vor avea generozitatea de a-ti cizela fortele intr-atat incat sa produci material de calitate. Din nou, acest lucru se poate intampla sau se poate sa nu se intample niciodata. Oricine care a facut putina scoala poate scrie, dar sa fii capabil sa compui/creezi e un lucru rar- idem pentru celelalte arte.
ReplyDeleteO ultima remarca: Daca te decizi sa folosesti diacritice, fa-o de la cap la coada. Ori asta, ori renunta la ele.
Stimata domnisoara,iti citesc de ceva vreme articolele precum si comentariile acestora si m-am gandit sa iti ofer o opinie despre ceea ce tu numesti blogging.
ReplyDeleteIn primul rand,stiai ca titlul postarii tale se traduce “Coada de zana” ? nu pot sa nu-mi imaginez ca ai vrut sa scrii “Fairytale”...Dar,sa trecem la lucruri mai seriose cum ar fi parerea mea : Citindu-ti postarile m-am simtit intoarsa in timp,am simtit ca sunt iarasi in clasa I cand fiecare dintre noi se chinuia sa spuna ce frumos e un copac si foloseam epitete pana pur si simplu pierdeam cuvantul “copac” intre atatea insusiri.Din postarile tale si incercarile de literatura pare ca esti un copil de clasa I care a pasit acum pe poarta scolii cu teama de necunoscut si care s-a intors acasa alergand sa scrie impresii despre prima zi de scoala.E tragic totusi pentru ca ai aproape 19 ani si esti clasa a XII-a la unul din cele mai bune licee din oras si nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca ai luat sansa unui copil cu un adevarat talent la scris de a fi intr-un mediu asa prielnic dezvoltarii acestei aptitudini.
Chiar m-am chinuit sa caut substanta narativa in creatiile tale si substanta interesanta in celelalte postari insa nu am putut,dupa ce ti-am citit bazaconiile scrise pe aici,a trebuit sa citesc 3 ore Dostoievski ca sa imi revin..Uite un sfat : mai bine posteaza bancuri pe blog luate prin Copy Paste de pe internet caci, Slava Domnului,e plin de asa ceva si amuza-ne,nu ne chinui...
În primul rând, nu te obligă nimeni să citesti. Îti multumesc totusi că ai acordat atât de multă atentie blogului meu si mă bucur nespus că te-am provocat la a citi timp de trei ore pe marele Dostoievski. Apropo bancul la care faci referire e întâmplare 100% reală altfel nu o scriam. E clar că nu suntem pe aceeasi lungime de undă. Stiu foarte bine cum e realitatea, cât e de crudă si monstruoasă, poate mai bine ca tine, dar nu mă pronunt în acest sens. E alegerea mea, e crezul meu artistic de a scrie în felul în care o fac într-o societate devastată de haos si urât în care uităm să ne bucurăm de lucrurile simple, frumoase, pure.
ReplyDelete