Un om între oameni (Partea I)

infoest

     Se culeseseră viile și floarea soarelui, iar gospodinele erau la culesul porumbului. Într-o astfel de zi a venit pe lume colonelul Costică Gavrilă în localitatea Romanu, județul Brăila. Se trage dintr-o familie de plugari din tată în fiu, pe linie paternă, și de dascăli, pe linie maternă. Părinții i-au fost model de demnitate, iar bunicul David, cântăreț la strană și învățător, l-a îndrumat în toate. A fost un copil năstrușnic, dar înțelegător.        A făcut clasele I-IV în sat, apoi a urmat liceul "Nicolae Bălcescu" în
Brăila. De perioada adolescenței își amintește cu drag, e prima la care s-ar întoarce cu toată inima dacă timpul s-ar da înapoi. Licean fiind, își purta cu mândrie uniforma, pe care o respecta cu sfințenie, iar năzbâtiile din vremea aceea îi palpită și acum inima cu fior de joc.
     Mama și-ar fi dorit să se facă învățător ca bunicul, tatăl alături de bunic insistau să intre în tagma preoției, dar tânărului îi era sortită altă cale. Într-o seară a vacanței de vară, a mers cu "nenica" la păscut. Era un văr de-al mamei cu o figură spartană, cu un fizic viguros, înalt ca bradul, de-a dreptul intimidant, dar avea și o cultură dezvoltată care îl fascina pe tânărul nostru. Privind la stele, i-a povestit întâmplări din războiul la care fusese nevoit să ia parte, transmițându-i admirația pentru armată. La un moment dat, acesta îi spune:"Măi, nepoate, neam de neamul nostru nu a învățat atâta carte cât înveți tu. Măi, nepoate, tu să te faci ofițer."

     Având o personalitate puternică, a izbutit să iasă victorios în conflictul familial creat de noua orientare profesională, iar Costică Gavrilă își urmează visul de a ajunge la o școală militară. În august 1952 a intrat la Şcoala de ofiţeri infanterie nr. 1 Sibiu. Iar după şcoala de la Sibiu, colonelul a urmat cursurile Centrului de perfecţionare de la Făgăraş.

      Însă, a făcut în așa fel încât a împlinit și visurile părinților săi. A devenit profesor în cercetare inițiindu-se astfel în arta de a educa, iar credința a investit-o în profesia sa și în marile valori pe care le-a rezumat într-un dicton al Asociației Comunitare a Cercetașilor României, filiala Decebal, pe care a înființat-o în Brăila, după ce s-a retras din învățământul militar: "Demnitate, iubire și decență."

      Nu s-a retras din voință proprie, ci din cauza desființării catedrei în cercetare, fapt ce a însemnat închiderea ireversibilă a unui drum de el pavat, dar viața îi deschide și alte căi...(în partea a doua).