Promisiune

Simţind în gât clocoteală de fiere

albastră,

se grăbi să ajungă la fereastră

să-şi verse gândurile,

frustrările şi patimile,

dar aerul rece a trezit-o

din somn, i-a alungat

greaţa şi a înghiţit

în sec.

Încă nu i-a venit Timpul,

mai are de acumulat , de păstrat,

căci izbucnirea va fi măreaţă.

Până atunci exersează, repetă, lucrează,

şterge şi rupe din ea

până când aerul rece

nu-i va mai putea opri gălbinarea

şi va vomita

toată măreţia ce se adună în ea.