Colindăm , colindăm

 

     De ani buni merg în fiecare an la colindat. Nu a fost niciodată vorba despre bani  sau obligatie, ci trăire pură a sărbătorii , bucurie.

    Tinerii au tendinta de a se rupe de traditie, însă fără a-i cunoaste substraturile cu adevărat! De multe ori părintii/ bunicii ne spun să facem cutare sau cutare lucru că "asa e obiceiul" dar aproape niciodată nu ne explică întelesul a ceea ce înseamnă acea practică. 

Recunosc că pentru mine colindul are o istorie aparte legată de copilăria mea. De  mică am mers împreună cu verisorul meu pe la rude în satul bunicilor. Crescând mă înfiora gândul că va trebui cândva să renunt, apoi am aflat că în satele de traditie din Nordul Moldovei si nu numai până si adultii merg în grup la colindat. Până la urmă colindul nu este neapărat o formulă magică de a alunga spiritele rele după cum spun bătrânii ci este împărtire de bucurie! Copiii cântă fericiti, gazda îi răsplăteste- e ca si cum ni s-ar oferi un ajutor spre a fi mai buni în această perioadă a anului primind colindători. Răsplata nu constă întotdeauna în bani. Vă spun din experientă că de amintit nu mi-i amintesc pe cei care oferă o sumă mai mare , ci pe cei care sfâsiati de emotie varsă lacrimi, pe cei care ne invită cu căldură înăuntru si ne oferă o bomboană sau chiar pe bătrânelele care nu stiu cum să îti încarce buzunarele cu nuci. Primii colindători au fost îngerii , magii si păstorii care aflând de Nasterea Domnului  s-au dus si  au împrăstiat vestea în cer si pe pământ cum spune un colind. Oare nu este această o ocazie de a iesi din sfera noastră de răutate si profan si a ne integra sacrului pentru putin măcar?

    Iar pentru a vă exemplifica micile daruri ale acestei îndeletniciri vă voi împărtăsi din cele mai memorabile momente ale carierei mele de colindător: 

•    Odată o bătrână vorbea cu nepotii din Canada pe Skype si a venit cu laptopul la usă pentru  ca cei mici să vadă cum se colindă în România. 
•     O altă doamnă are copiii decedati si în fiecare an mergem la ea pentru că se bucură de noi ca de o minune de Crăciun.
•     O învătătoare  ne primeste în fiecare an cu bratele deschise si ne invită încă din toamnă să venim să o colindăm din nou. Ea ne invită mereu în casă si ne serveste cu ce are ea- un pahar de suc sau o prăjitură- debordând mereu de ospitalitate.
•     Profesorii nostri iesiti acum la pensie  au satisfactia faptului că au rămas în constiinta elevilor si îsi amintesc cu drag din pătaniile profesiei lor.
•     Un cuplu fără copii îi încarcă de fiecare dată cu dulciuri pe toti colindătorii.

    Cu toate acestea incidentele comice sunt nelipsite spre amuzamentul grupurilor de prieteni. Oameni tâfnosi care deschid usa si o închid la loc, altii care întreabă cine e? apoi te lasă să astepti...dar acestea nu trebuie să vă descurajeze! Emotia lacrimilor,  vecina care închide aspiratorul ca să ne asculte pe noi si cei care îsi aduc nepotii în brate : "mami, uite au venit colindătorii" , usile care se deschid la auzul cântării merită din plin. 

    Măcar odată în viată trebuie să mergi la colindat să trăiesti bucuria de a dărui din suflet , să simti sărbătoarea Nasterii Domnului în sensul ei profund,  să aduci zâmbetul si emotia pe chipul celui care poate în singurătate se va alina  cu amintirea voastră. Să rămâi în suflet copil!