Din ciclul "personaje" : OMUL CU FLAUT

   Dacă locuiti în Brăila sau măcar ati avut cândva ocazia să treceti pe Strada Mihai Eminescu * probabil că l-ati văzut si pe omul care cântă la flaut în fata fostului hotel "Pescărusul" . Pare că aduce un omagiu clădirii aflate în prag de prăbusire, par din acelasi timp imemorial, ultimele relicve ale unor povesti nespuse... Ne e cunoscut tuturor, dar oare câti ne putem mândri că îl cunoastem? 

    Să facem un exercitiu! Ce stim de fapt despre acest om?

1. Ne face viata mai frumoasă prin ceea ce cântă. Ne trimite cu gândul la marii maestrii ai muzicii...ne face să visăm... Trebuie să îi auziti improvizatia pe "Valurile Dunării"!

2. Copiii mici plimbati de mămici nu adorm decât ascultându-l, apoi când cresc mai mari refuză să se întoarcă acasă înainte de a-l vizita pe omul cu flaut

3. Se îmbracă sărăcăcios si nu întinde niciodată mâna să cersească, are servieta deschisă pe jos, dacă ai ceva de oferit. De asemenea, se opreste din cântat pentru a-ti multumi. Iar pentru cei care  găsesc un moment să îi privească ochii , bătrânul are un suflet nobil, privire demnă , încărcată de suferintă, dar în acelasi timp cu un zâmbet al fiintei de recunostintă pentru ziua de azi, pentru  sansa de a putea cânta încă odată!

   Cam atât se poate observa ca simplu trecător, dar ca om îndrăgostit de povesti afli că a fost cândva un copil fericit cu mii de visuri cutezătoare care a învătat să cânte la flaut  la "Casa pionierilor" în clasele mici. A făcut parte dintr-o fanfară cu care a câstigat locul 2 pe tară, a mers la o scoală de pe bulevard. Iar acum se rupe firul, îi e greu să vorbească, are o stângăcie izvorâtă din pierderea deprinderii de a discuta cu semenul său, totusi gesturile nobile nu au suferit această degradare: îsi ridică sapca din politete, poate din dorinta de a ne privi . Se exprimă mai bine cântând, ne face o mică demonstratie cu fragmente din mai multe partituri.  Apoi,din nefericire, am pus si întrebarea al cărui răspuns îl intuiam deja: 

-Familia?  

-Nu mai am pe nimeni. Mama mi-a murit acum 20 de ani, iar sotia acum 10 . Sunt doar eu si...( ne indică sugestiv cu un gest plin de tandrete flautul)

   La plecare ne cântă un mars patriotic: Treceti batalioane române Carpatii!

   Acesta e al nostru om cu flautul său fermecat! Singurul street-musician din Brăila. 

Acum vin sărbătorile ...i-am lăsat în servietă o felicitare în care îi urez din partea trecătorilor să  îi fie fericite. Hai să îi împlinim această urare! Zâmbetul de pe buze si lacrima din ochi înainte de a cânta din nou îmi întăresc credinta că pentru omul magic trebuie să se întâmple o minune fie de la Dumnezeu fie de la oameni!

*(Strada Republicii sau vechea Cale Regală)