Bănuiesc că ați auzit cu toții de explozia acelei centrale termice din apartamentul de deasupra Irish-ului. S-a întâmplat să trec prin zonă chiar când se desfăsurau actiunile de salvare. Pompierii urcau si coborau pe scări, fumul gros se ridicase peste înălțimea blocului- mai ceva ca în filme , de-a dreptul "senzațional". Dar ceea ce m-a uimit nu a fost atât evenimentul în sine, care până la urmă este o tragedie, cât oamenii care se adunaseră acolo ca la mici gratis. Intersecția era plină ochi pe toate părțile , pe puțin 200 de oameni căscau gura si asteptau cred că nici ei nu stiu ce. Înțeleg că asa ceva nu vezi în fiecare zi, dar totusi tragedia unuia n-ar trebui să devină spectacolul altuia, dar la ce să ne mai asteptăm dacă mass-media < adevăratul dictator al maselor> asta face .
Două minute cât am apucat să văd din autobuz si m-am îngrozit, erau mai mulți ca la parada de 1 decembrie... Stiu că este vorba de psihologia maselor , dar asta nu înseamnă că individul nu se poate corecta... Să ne gândim cel putin la filmele americane si nu numai: în cazuri de genu , nu apăreau mai mult de 50 de gură-cască, oamenii aceia chiar nu aveau altceva de făcut? Se simteau chiar atât de importanți doar pentru că se holbau la un incendiu si la "pompieri în actiune"?
No comments:
Post a Comment