VII

În iubirea lui

El frânge aripi

Priponeşte locului

Norocul sorocului

VI

Te pătrunde sub clar de lună 

Eşti singur , lumina te suspină 

De la sfert treci la jumătate 

Cu luna în spate 

Urci greoi pe pante 

Citeşti şi scrii viitorul 

Trecutul s-a dus, şi-a luat zborul. 

Plângi şi iubeşti, nebune! 

Chipuri oarbe şi schingiuite în spume, 

dar ea rămâne, e caldă şi pulsează 

 Negura nopţii , lumina ei o înseninează 

şi iubirea zace dându-şi ultima suflare 

Cu jumătate de lună, îi voi da drumul pe mare.

V

Cântec, momente , poezie

Indicaţii scenice,

Sloiuri de gheaţă

Topite dintr-o erezie

Şi doarme, şi visează

Cântă şi moare,

Se stinge, înviază

Iar iubirea plăpândă se înfioară

Mai taci, vioară ce te ascunzi în chitară,

Mai taci! nu ştii tu

că iubirea ce o cânţi

              este a mea?

IV

                                                        

Val, umbră , mister

Zboară, bate vântul

Şi aveam dreptate

Se duce şi luceşte

Se desparte în şoapte

Lumină şi fragmente

Ea se îndreaptă spre zări

Şi-i înlănţuieşte.

Prometei înlănţuiţi

Târâţi spre infinit

Asta am fost noi

                                                Ce ciudat sună “am fost"

III

               

Când va răsări soarele,

Îl voi îmbăta,

Dar nu prea tare

Căci

Mai avem nevoie de căldura lui

Oare, dacă soarele e beat

Vom reuşi să prelungim răsăritul

o zi întreagă?

Poeme lunii pline

 II

Noapte bună, Trădă,

Să ştii că ai o misiune

Va trebui din cum- necum

Să-mi faci botezul sufletesc

Din nou şi iar

Până când

E neaţa!

Am fost în vamă în seara asta

Şi te chem să vezi răsăritul cu mine

Nu e prea frig…

Avem soarele în noi.

Toate bune!

Poeme lunii pline: Luna plină

Clipeşte, aud croncănituri de chipsuri

Mă întreb unde e, unde poate întârzia…

E un joc al umbrelor,

Suntem prudenţi şi

Deodată brusc răsare

Luna plină, magică –i oare ?

Pulsul inimii desenează frecvenţe năucitoare

Atinge piscuri şi adâncimi abisale

În nord, în sud, în est , în vest

Galbenă, sărată, dulce şi stresată

Luna plină râde, iar ei,

ei se luptă în van .

Poeme lunii pline

 Acesta e un ciclu al unor poezii .Dragoste adevărată  si cunoastere prin dragoste , poezii scrise din dorinta de a imortaliza, de a surprinde , de a desprinde, de a înobila. Aceasta este prima din serie . Voi posta în mod constant   " continuarea " povestii lirice.

I

Am ridicat privirea

si era verde

Am furişat o ocheadă spre înalt

si era albastru

Din verde si albastru

erai tu.