Swann, În căutarea timpului pierdut - Marcel Proust

    E una dintre cărțile pe care am citit-o din soiul acela orgolios de curiozitate care te determină să citești o carte doar pentru că s-a făcut prea mare vâlvă pe seama ei și vrei să te convingi  de ce.

    Nu e o carte rea mai ales pentru cei care au o cât de mică pasiune pentru psihologie. S-au făcut o seamă de confuzii din cauza neatenției lui Proust în a folosi anumiți termeni ai neuroștiinței. Memoria involuntară nu este exact ceea ce exemplifică autorul francez prin vestitul moment al gustării ceaiului și brioșei. Am putea spune doar că scrierea romanului a fost declanșată de un asemenea moment pe care l-a sondat la maximum. În schimb scenele în care sunt comparate diferite percepții determinate de memoria afectivă au o savoare aparte, deoarece îi demonstrează cititorului cât de ușor se poate înșela în receptarea lui ontică. 

    Adeseori, încearcă să demonstreze că tot ceea ce are farmec pentru noi sau ceea ce ne trezește o pasiune înflăcărată se datorează imaginației noastre. Mesajul pare să fie: realul e fad, anost, noi suntem cei care îl îmbogățim afectiv cu imaginația noastră și mai ales prin intermediul culturii. De pildă, naratorul copil fiind la Combray realizează că peisajele descrise de Bergotte vor avea întotdeauna pentru el acel je ne sais quoi  față de cele pe care nu le-a perceput mai întâi prin imaginație, prin intermediul scriitorului favorit. De asemenea, el se îndrăgostește de fata domnului Swann doar pentru că aude că se plimbă cu același Bergotte, iar apoi când o cunoaște în realitate , el o iubește pe cea din imaginația lui suprapusă ființei reale, îi e cu neputință să se gândească la ea în alt mod decât la acea Gilberte Swann. Deși sunt prieteni de joacă, el aproape că preferă să fie în lipsa ei pentru a o putea contempla după cum dorește el, adică iubind-o.

    Dar, în economia cărții, cele mai multe pagini le ocupă pasiunea lui Swann pentru Odette de Crecy, viitoarea doamnă Swann. Este prezentat minuțios procesul de idealizare și normalizare subliniindu-se de fiecare dată efectele subiectivității și atașării de propria "imaginată". La început i se pare urâtă, apoi o asociază cu o frescă din Sandro Botticelli și începe să i se pară fermecătoare. Multă vreme relația lor se va consuma ca amintire a fericitelor prime clipe, după care începe îndoiala, vânarea unui adevăr crud pe care îl refuză și nu în ultimul rând sfâșietoarea luptă de a o coborî de pe postamentul iubirii. Totuși, va continua să o iubească. Afectivul învinge orice rațiune. 

   Astfel, înțelegem foarte clar sursa de inspiratie al lui Camil Petrescu din "Ultima noapte..." , relația dintre Ștefan și Ella respectă același șablon întrucâtva, dar e mai ambiguă și protagonistul reușește să rupă cercul autosugestiei.

Despre Legrandin, un oarecare profesor de pian:

"Nu putea ști, cel puțin prin el însuși, că este și el un snob, de vreme ce nu cunoaștem totdeauna decât pasiunile celorlalți, iar tot ceea ce ajungem să știm despre ale noastre nu am putut afla decât de la ei. "

 Despre femeie:

"Ea nici nu există, izolată, separată și formulată în minte, ca scop urmărit de tine când te apropii de o femeie, ca pricină a tulburării prealabile pe care o simți. Abia când te gândești la ea ca la o plăcere pe care o vei avea; mai curând o numești farmecul unei femei anume; căci nu te gândești la tine gândindu-te doar cum să ieși din tine"

Cugetare:

"Și chiar de mi s-ar fi ivit în față, aș fi îndrăznit oare să-i vorbesc? Mi se părea că ea m-ar fi socotit nebun;(...) nu mai credeam adevărate, în afara propriei mele simțiri, dorințele cărora le dădeam trup în timpul acestor plimbări care nu se realizau. Nu-mi apăreau decât ca născocirile pur subiective, neputincioase, iluzorii, ale temperamentului meu. Nu mai aveau nici o legătură cu natura, cu realitatea, care din acea clipă pierdea orice farmec și orice semnificație, nemafiind, pentru viața mea, decât un cadru convențional, așa cum este ficțiunea unui roman vagonul pe bancheta căruia stă călătorul ce-l citește spre a-și omorî timpul."

   

  Irina Mavrodin spune că realul există pentru Proust doar în măsura în care îl retrăiește și așa este, din interiorul cărții, dar dacă ridicăm un pic privirea spre autor: ce face el? Propune mai multe realități care se demontează și completează reciproc, oare nu poate omul ieși din cercul realității pe care o trăiește?
    Eu cred că acesta este mesajul lui Proust, să avem mereu perspectiva autorului!

despre memoria involuntara

 despre memoria afectivă

Book review: SONS AND LOVERS D.H. Lawrence

I haven't read an entire book in english for a long time. This one comes from Penguin Popular Classics. I think that this project is great for making known such old good  but difficult to read books. It would be great if we had this project in Romania so that classics become readable. Dimitrie Cantemir would have given the editors a lot of work.

I love this book. It's about family, love affairs and how a mother can live through her son's life when her own is a failure. Mrs. Morel is a lady descended from a good family . That's way she cannot give up her nobility and implements it to her children as a the way of being, the aim they should reach at. She married a man whom she loved very much, but who lied her in terms of money and destroyed the purity of their feelings .

She turned to her children and made them socially important people in spite of their father being an alcoholic. She is the kind of powerful women who can lead not only families, but also states.
Her firstborn boy, William , whom she loved most, was finally working in London, gaining pretty much and everybody made positive prospects about his future.

 Unfortunately, he linked to a insensible girl of high- class who only knew how to love and made herself loved as he said. It amused me when he exclaimed to his mother during a visit:"Mom, she's not like you! She never reads a book!She doesn't think very much..." and the fact was more than true because he caught her staying with a book in her hand without reading and  even more irritating without being capable to speak about a single line. Moreover , this superficial girl looked down on his sister, Annie, and treated her like a slave.

Anyway , Mrs Morel had put all her hopes in this man , but she felt he's going to ruin himself with this girl. He soon became ill and died. Mrs Morel was totally devastated until the other son , Paul, got pneumonia and gained all of her attention, of her being. Now she turned to this son.

He had problems with love . He said once to his mother that he couldn't truly love before her death... this is the key of the novel as i see it.  Paul Morel was a painter and had an adventurous youth. You have to read it! Her mother's death  would have a strong impact upon him. Would he follow her in death or would he find the necessary power to go on?

Gangs- review

Gangs is a fantastic movie .

It is the kind of story we used to like when we were little children.It reminds me of a fairy tale. It is about adventure, danger,love,  big questions, great answers and a happy ending.

Maybe  happy endings are no longer mainstream , but they are so nice and encourage us to dream. Nowadays even teenagers are afraid to dream. I said fairy tale because Flo, his brother and the rest of Rox  are somehow modern heros. They all come from miserable families and manage to build strong relationships based on true feelings which transform them into models, models of friendships, of courage, of freedom, of honour, of receiving the proper reward according to our deeds and last but not least the belief that the goodness overcomes the evil.