Ritualic, ca o vrăjitoare, împarte, se împarte haiduceste spre îmbucurarea lor.
Ametită, hipnotizată.... o urmez.
Mă consideră străină, dar cunoaste unghiuri adevărate ale fiintei mele la care cei de zi cu zi nu au acces, si nu pentru că le-as ascunde...Cum ar putea un cerc să îsi ascundă unghiurile?
Închid ochii, o tin strâns de mână si facem prima vrajă împreună: Mos Crăciun va face să ningă cu rochii de printese! Ea va sclipici, eu... eu voi fi colorată, cu suflet colorat, voi fi Zâna Culorilor - G. Floare Albă- iar ea I. ruptă din Curcubeu se vărsa în sclipici pentru o lume întreagă.
Mă tine strâns de mână pe Bulevardul Regilor si pot simti sângele albastru ce bate în două palme ca timpane de vis într-un tinut de vis al nobililor lui don Quijote.
Mă trezesc într-un cristal, ea, prezentă încă, se răsuceste printre citate ale florilor fumate.
Îmi administrează a doua doză cu Tagore, Heine, -romanticul întârziat- Eliade. Se transformă în aripi de înger cu formă de avion si plutesc, plutesc până la Casa Stafiilor unde sălăsluiesc făuritorii de vise.
No comments:
Post a Comment