din trecut...

Reverie stănesciană

A suferi presupune a ieși din tine.

Prin suferință trebuie depășită subiectivitatea.

Prin rană, prin știrbire mă îmbogățesc,

mă adâncesc și primesc ceva nou,

mă împrăștii și sunt darnic.

Le dau tuturor câte-o bucățică din mine

De care se pot servi cum vor,

Eu sunt acea bucățică întreagă

și eu întreagă voi rupe un întreg

spre a-l împărți cu tine

Cu dor de iubire.

Uneori dau dineuri la care

invit toate părțile desprinse din mine,

devenite MINE.

Le întreb ce mai fac, cum o mai duc?

Ele sunt fericite

să privească rana de unde s-au rupt,

sunt mândre că trăiesc independent

răspândind un MINE

trecut, știrbit ca un cub imperfect.