Festivalul Chira Chiralina între ce a fost si ce-ar fi putut sa fie

Festivalul national de muzică folk Chira Chiralina se tine la Brăila de 9 ani si sperăm să dăinuiască cât mai mult de acum încolo si să nu mai conteze cine ce face în Consiliul Local. Un eveniment cultural ar trebui să primeze în fata oricăror incidente politice. Clar, anul acesta nu a fost cel mai bun în ceea ce priveste organizarea: întâi a fost anulat, apoi s-a tinut fără a fi mediatizat, au fost concurenti putini fată de anii anteriori când festivalul se întindea pe trei zile, iar acum s-a redus doar la două.

În ciuda atrocitătilor, suntem multumiti că totusi Chira nu a sărit un an, iar spectacolul recital a fost un adevărat succes! M-a impresionat faptul că Marele Premiu a fost câstigat tot de trupa Icarus din Botosani, care câstigaseră si în urmă cu doi ani.  Interpretii formeaza un grup aparte încărcat de voiosie si simpatie, se dăruiesc cu totul si cuceresc prin naturalete si profesionalism în acelasi timp. Muzica lor pare scoborâtă din munti, de la Primul Descălecat, purtând savoare veche si parfum de vis.

Bogdan Pinghireac si Andrei Ciocioc au câstigat premiul de 5000 de lei, ei au plăcut într-adevăr publicului, dar toti cei din sală s-ar fi asteptat să-i vadă pe obisnuitii concurenti ai Chirei cu o piesă nouă, nu cu cea cu care au câstigat si în urmă cu doi ani premiul I, în rest prestatia lor a fost ireprosabila.

Inainte de Pavel Stratan, în recital au cântat câstigătorii de anul trecut, trupa Antic, brăilenii pe care sincer nu i-am considerat demni de marele premiu,atunci  Proiect Trivodar au fost mult mai originali si atractivi prin multitudinea de instrumente si aspectul general al melodiilor... dar anul acesta Antic ne-a ajutat sa ne reamintim piese ca Răspunsu-i vânare de vânt, Treceti batalioane, Andri Popa si nelipsita Pasăre rară. Într-o oarecare măsură, m-au făcut să mă simt bine că sunt brăileancă, am simtit sigurantă văzându-mi orasul reprezentat pe scenă, în recital.

Fenomenal de cuceritor a fost Pavel Stratan, a făcut atmosferă, a glumit, a făcut ceea ce face un artist adevărat: spectacol. S-a văzut clar că avea emotii, bine stăpânite însă, dar care trădau un caracter perfectionist. Tineri si bătrâni au râs copios unii de accentul moldovenesc, altii de "caterinca" făcută de artist. Mie, personal, mi s-a părut un pic prea trivial, prea multe accente pe băutură si plăcerea de a bea. Cu toate acestea, am văzut ceva din firea lui Creangă în acest Pavel Stratan de la Chisinău, plăcerea nesătiosă de a evoca iar si iar copilăria în diversele ei forme.

Din acest univers se distinge pregnant figura tatălui, care a încercat să astâmpere firea rebelă a copilului, care abia acum întelege mai mult si mai bine. Si băutura, aventurile în pivnită par tot moduri de a evada în copilărie, în acea vârstă a spiritului când nu te îngrădeste nimic si mai ales nu tu îti pui piedici, ci părintii pe care oricum nu-i asculti. Poate îl interpretez prea serios, poate usor superficial pe acest artist, dar mie asta mi-a transmis, că în spatele ironiei si superficialitătii afisate se ascunde un sensibil de o inteligentă aparte.

Închei cu sperante mai mari de la Chira anului 2015! - See more at: http://www.infoest.ro/stiri/atitudini/festivalul-chira-chiralina-georgiana-tudor.htm#sthash.pieKr4xU.dpuf